Date fizico-geografice

Teritoriul comunei Luna se încadrează din punct de vedere geografic în Culoarul marginal depresionar Turda Alba-Iulia, axat pe cursul ArieÈ™ului inferior, în apropiere de confluenÈ›a cu MureÈ™ul. Culoarul este orientat nord, nord-vest spre sud, sud-est, separând cadrul montan al MunÈ›ilor Apuseni, reprezentat prin podiÈ™ul piemontan al Măhăcenilor, de Câmpia Transilvaniei căreia i se integrează ca subdiviziune periferică.
Coordonatele geografice ale localizării Comunei Luna sunt: longitudine estică 23°47', latitudine nordică 46°45'.
 
Structura geologică
Zona comunei Luna face parte, din punct de vedere geologic din bazinul de subsidență al Transilvaniei, mai precis, din depresiunea Turda - Câmpia Turzii, depresiune care a luat naÈ™tere în contactul muntelui cu bazinul Transilvaniei.
Litologia este formată din straturi sedimentare cuprinse ca vârstă între cretacic È™i cuaternar, situate pe un fundament cutat format din roci metamorfice (litograful de Baia de ArieÈ™)
Sedimente miocene apar discontinuu din cauza depozitelor calcaroase din valea Arieșului, care le acoperă.
Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de sedimente fluviatile cuaternare: pietrișuri, nisipuri, argile, argile prăfoase din alcătuirea teraselor inferioare și depozite fluviabile formate din nisipuri, pietrișuri, argile ce alcătuiesc șesurile aluviale.
Din punct de vedere seismic, zona se încadrează în arealul de gradul 6 intensități macroseismice, respectiv zona F, cu posibilități de amplificare pe depozite necoezive (pietriÈ™uri, nisipuri) sau cu proprietăți de rezonanță.

 

Relieful și topografia zonei
Cea mai mare partea comunei este situată pe terasele ArieÈ™ului, respectiv lunca ArieÈ™ului È™i are un relief în general plan care variază de la 288 m (altitudine, față de nivelul mării), 330 m pe terasa sudică si 450 m pe creasta Coastei.
Din cauza înclinaÈ›iei accentuate a acestei creste situată pe partea stîngă a cursului ArieÈ™ului, apar procese geomorfologice nefavorabile precum eroziunea de suprafață È™i de adăncime, zonă care are o litologie (marne, argile, nisiuri) si o orientare (sud-vestică) favorabilă alunecărilor de teren.

 

Clima
Clima este temperat-continentală. Pe fondul influenÈ›elor nord-vestice în circulaÈ›ia atmosferică se produce È™i o pătrundere relativ uÈ™oară, în lungul MureÈ™ului, a maselor de tip atlantic.
Temperatura medie multianuală depășeÈ™te 9° Celsius, minimul temperaturilor înregistrându-se în luna ianuarie (cu o temperatură medie de aproximativ-5,1°) iar maximul în lunile iulie È™i august.
Temperatura minimă înregistrată la staÈ›ia meteorologică din Câmpia Turzii a fost de -36,6° in 25 ianuarie 1942, iar cea maximă a fost de 39°, înregistrată la 19 august 1931.
Data medie a primului îngheÈ› este 2 octombrie, iar a ultimului îngheÈ› este 8 mai ,iar durata medie a zilelor fără îngheÈ›estede 227 zile.
Cantitatea medie anuală de precipitaÈ›ii este deaproximativ 520 mm, cu o medie maximă atinsă în luna iunie - 98 mm,minimul înregistrându-se în luna februarie - 19 mm.
Caracteristicile importante ale climei sunt inversiunile cu frecvenÈ›e maxime în anotimpul rece, inversiuni care generează ceÈ›uri dense, valorile multianuale coboâte pentru luna ianuarie precum È™i îngheÈ›uri timpurii sau târzii, fapt ce poate afecta culturile agricole.
Vânturile predominante bat din direcÈ›ia nord, nord-vestică È™i sud, sud-estică,axate pe direcÈ›ia generală a culoarului, complicate È™i de vânturile din direcÈ›ia sud-vestică din culoarul MureÈ™ului.
Calitatea aerului este influenÈ›ată de activitatea industrială din zona Turda- Câmpia Turzii, în special când vântul bate din direcÈ›ia nord-vestică, dar È™i de traficul de pe drumul naÈ›ional ce traversează comuna.

 

Resursele hidrografice
Principala resursă hidrografică de care dispune comuna Luna este râul ArieÈ™ care izvorăște din munÈ›ii Apuseni. Acesta are o lungime de 164 de km È™i traversează comuna. Prin eroziunile È™i depozitele sale aluvionare, ArieÈ™ul a contribuit la formarea terasei de luncă, de care în ziua de azi locuitorii comunei beneficiază din plin. Lunca este propice culturilor prorumbului, zarzavaturilor, de asemenea fânaÈ›elor È™i pășunilor.
Debitul obiÈ™nuit al ArieÈ™ului la confluenÈ›a cu MureÈ™ul este de 19,5 m/s, iar regimul este unul tipic râurilor din estul Apusenilor, cu un maxim în primăvară, cauzat de topirea zăpezilor È™i cu minim în lunile august-septembrie. În mod excepÈ›ional se înregistrează debite mari cauzate de unde de viituri din timpul încălzirilor bruÈ™te în anotimpul rece sau odată cu ploile abundente din vară.
De mai mult timp ArieÈ™ul este afectat de poluare, datorită apei industriale deversată din amonte, mai exact din oraÈ™ele Baia de ArieÈ™, Turda È™i Câmpia Turzii, ape care nu sunt neutralizate corespunzător, dar È™i datorită deversării altor tipuri de deÈ™euri comunale.
Pe teritoriul comunei există È™i alte surse de apă, printre cele mai importante numărându-se izvoarele de pevalea Grădinoaia È™i valea Grindului. Debitul mediu al izvoarelor este de aproximativ 45 mc/oră, la o temperatură a apei între 10 È™i 14°. Unele dintre izvoare sunt captate pentru nevoile membrilor comunității, altele se scurg libere. Multi dintre localnici folosesc izvoarele de pantă pentru necesitățile gospodăriilor lor.
Apa freatică se află la o adâncime ce oscilează între 3-4 m pe terase È™i 1,5 - 0.5 m pe lunca ArieÈ™ului.
Calitatea apelor freatice este însă una slabă fiind afectată de nitraÈ›i-nitriÈ›i dar È™i de sulfuri, rezultate din descompunerea bacteriană a substanÈ›elor organice, pesticide, etc.

 

Solurile
Pe teritoriul comunei predomină solurile cernoziomice, aluviale, lacoviști, soluri brune de pădure.
Cernoziomurile carbonatice se întind pe malul drept al ArieÈ™ului, sunt foarte fertile È™i se pretează culturii cerealelor cu randament ridicat. Solurile brune au o fertilitate mai redusă. Pe coastă se întâlnesc soluri excesiv erodate, soluri care au o fertilitate redusă.
LacoviÈ™tile se găsesc pe stânga ArieÈ™ului, în luncă. Drenarea acesora face ca acestea să fie foarte fertile.

 

Fauna
În zona comunei vieÈ›uiesc animale sălbatice precum: căprioara, mistreÈ›ul, vulpea, iepurele, hârciogul, raÈ›a sălbatică, fazanul, potârnichea. Dintre dăunători se întâlnesc: gandacul de Colorado, È™obolanii, viermele de sârmă, viermele mărului, păduchele verde al porumbului, etc.

 

Vegetația
Teritoriul comunei Luna poate fi împățit în două unități din punct de vedere al structurării covorului vegetal:
- vegetaÈ›ie xerofilă de natură stepică - prezentă pe versantul stâng al ArieÈ™ului, reprezintă cel mai amplu areal cu elemente stepice din Transilvania
- vegetaÈ›ie de luncă, puternic antropizată - prezentă pe ambele maluri ale ArieÈ™ului, afectată de înlocuirea cu culturi agricole.
Resurse naturale
Comuna nu dispune de resurse ale subsolului, balastierele de pe ArieÈ™ fiind singurele care utilizează resursele naturale existente. PotenÈ›ialul solului este unica resursă naturală semnificativă a zonei. Pădurile nu sunt o resursă demnă de luat în seamă.